- cu inima uşoară
- light-heartedlywith a free heart.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
inimă — ÍNIMĂ, inimi, s.f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracţiile sale ritmice, circulaţia sângelui în organism, la om şi la animalele superioare;… … Dicționar Român
neîmpărtăşit — NEÎMPĂRTĂŞÍT adj. v. INIMĂ (II. 1.). Inima (I 1) considerată ca sediu al sentimentelor umane: a) (În legătură cu bucurii, plăceri) I s a bucurat inima când a auzit vestea cea bună. ♢ loc. adv. După (sau pe) voia (sau pofta) inimii = după plac,… … Dicționar Român
uşor — UŞÓR1, uşori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porţii sau ale uşii; părţile laterale ale tocului uşii sau ferestrei. [var.: usciór, uşciór s.m.] – lat. osteolum. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… … Dicționar Român
bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… … Dicționar Român
cuţit — CUŢÍT, cuţite, s.n. 1. Instrument de tăiat, format dintr o lamă metalică şi dintr un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. ♢ expr. A avea pâinea şi cuţitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea,… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
rană — RÁNĂ, răni, s.f. 1. Ruptură internă sau exterioară a ţesutului unei fiinţe vii, sub acţiunea unui agent distrugător; leziune, plagă. ♢ expr. Bun de pus la rană, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a… … Dicționar Român
tremura — TREMURÁ, trémur, vb. I. intranz. 1. (Despre fiinţe şi despre părţi ale corpului lor) A face mişcări involuntare, rapide şi repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante şi despre părţi ale lor; rar, despre lucruri) A face… … Dicționar Român